Iar s-a împărţit ţara-n două. Sau în mai multe părţi. “E retardare, e divertisment, totul e regizat, e un experiment social foarte tare”. Cam astea sunt părerile celor ce s-au uitat la un sezon sau la mai multe.
Eu cred că e un amalgam. E retardare, e divertisment ieftin, e un experiment social, e multă regie şi manipulare din partea producătorilor, “păpuşarilor”. Ce mai cred eu, un biet observator al societăţii este că ce se întâmplă la “Insula iubirii”, nu numai în sezonul ăsta, ci de la începutul seriei, este o imagine folositoare despre România, pentru companii, pentru antreprenori, pentru oamenii de rând, pentru presă, pentru cei ce vor să ia bani din publicitate, pentru cei ce vor să vândă orice produs.
Ah! Era să uit. Nu le mai spuneți oamenilor că e greşit să se uite la ceva, să citească ceva, să asculte un anumit gen muzical. Asta se face prin educaţie. Aia făcută de aproape. Nu apari tu, când hăndrălăul, piţipoanca, cocalarul sau pseudo-intelectualul este la maturitate, şi îi spui că e de căcat să se uite, să citească, să asculte, să consume toate alea. Că nu suntem comunişti.
Oamenii care se duc acolo sunt, de obicei, şi în majoritate, oameni care au o situaţie financiară bună. Oamenii ăia sunt o oglindă a românului care are o stabilitate financiară decentă. După aia, oamenii care se uită la show-ul ăsta sunt mulţi. Din toate păturile sociale. E de ajuns să te uiţi pe paginile din social media. Alea de sunt pagini de fani, memes sau alte genuri. Sunt oameni cu educaţie, sunt şi mulţi cocalari, sunt şi mulţi intelectuali, sunt oameni care studiază, sunt piţipoance, sunt bombardieri, sunt sociologi, antropologi, patroni de afaceri, mai mari sau mai mici. Sunt mulţi publicitari, sunt mulţi influenceri, sunt “jmecheri”, bagabonţi, sunt curve, peşti, sunt manageraşi din corporaţii (mici sau mai mari). E babilonie.
Toţi sunt consumatori. Toţi cumpără chestii. D-aia e bine, e chiar sănătos, să te uiţi cu atenţie la “Insula iubirii”. Şi la alte emisiuni de la PRO TV, ANTENA, şi de prin alte părţi. Să vezi perspectiva aia de om lucid. Dacă oamenii se uită la filme proaste cu super-eroi, ascultă manele sau se duc la festivaluri la care se pune muzică din anii 90, cea mai mare parte de proastă calitate, nu e nimic greşit. Este o alegere. Şi noi ar trebui să învăţăm din asta. Multe chestii. Nu e datoria instituţiilor de presă private să facă educaţie. Dacă vor să facă asta este foarte frumos. E o utopie. Dar o entitate privată are ca scop primordial profitul. D-aia s-a înfiinţat, nu să facă pe filantropul.
Așa că, deocamdată, ascult muzică de proastă calitate pentru a cunoaşte mai bine mediul în care vor creşte copiii mei, stau printre oameni de calitate îndoielnică pentru a înţelege ce se întâmplă în oraşul în care trăiesc şi în ţara asta, mă duc uneori în bombe să beau cu oameni pe care unii îi consideră oribili, merg cu STB şi cu metroul cât pot de des, fac băi de mulţime pe unde îmi permite timpul. Ştiu că e uzată laba asta de expresie din “Arta războiului” cu “KNOW YOUR ENEMY”. Dar altfel n-ai cum să înţelegi ce se întâmplă.
Nu înseamnă că îmi place să fac toate astea. E JOBUL! Pentru mine, pentru companie, pentru a avea o imagine mai limpede despre viitorul copiilor mei.
Așa că, dacă te uiţi la Insula iubirii cum trebuie vei fi mai relaxat, mai isteţ, poţi fi şi mai bogat.
Dacă Umberto Eco i-a învăţat pe mulţi intelectuali rasaţi să urmărească fenomenul comics, super-hero shit, muzică gen Adriano Celentano, de ce sunt importanţi Batman, Spiderman, Superman şi fenomenul ăsta pentru civilizaţia modernă, cred că e sănătos să ne uităm la Insula iubirii, Vocea României şi alte căcaturi, dacă învăţăm ce trebuie să facem cu informaţiile astea.
Ştiu că e QED pentru mulţi, dar pentru alţii nu e. Să nu mai judecăm atât. Lumea s-a schimbat, e bolnavă, dar trebuie să învăţăm cum s-o vindecăm!
Vezi dacă îţi place asta – Dacă încă nu ai citit-o https://carturesti.ro/carte/imparatul-mustelor-1976031
